Body language: Limbajul trupului si increderea in sine.
Pe principiul “Fake it ‘till you make it”
, vreau sa-ti povestesc cate ceva despre cum sa afisezi incredere in fortele proprii prin intermediul limbajului trupului sau mai bine zis cum sa eviti sa afisezi nesiguranta. Atunci cand vei fi intr-o situatie defavorabila si te indoiesti ca vei iesi nesifonat s-ar putea sa doresti totusi sa ai o postura si niste gesturi care sa nu-ti tradeze lipsa de incredere.
In general pozitiile deschise, in care corpul este expus,vulnerabil in fata unui posibil atacator (pieptul inainte, mainile pe langa corp, mainile la ceafa etc)indica faptul ca suntem intr-o situatie confortabila, ca avem incredere in noi. Asa cum zice Joe Navarro in cartea sa “What Every Body is Saying”, un aspect important pe care trebuie sa-l luam in considerare este momentul schimbarii pozitiei sau a gesturilor. Pozitia in picioare, cu picioarele incrucisate indica incredere si confort, insa schimbarea acesteia prin departarea picioarelor va indica o pierdere a increderii sau a confortului persoanei in momentul respectiv.
Despre incrucisarea mainilor la piept se stie ca poate fi determinata de senzatia de frig pe care o poate simti acea persoana si nu neaparat disconfort mental. Totusi o astfel de pozitie imbinata cu apucarea bratelor cu mainile (eventual inclestarea degetelor pe brate) este un indicator destul de puternic pentru disconfort, inchidere sau anxietate.
Atunci cand esti stresat de o anumita situatie este posibil sa fii tentat sa-ti pui mainile pe picioare daca esti sezut, poate chiar sa plimbi palmele de-a lungul lor. Este un gest impaciuitor, un gest care iti ofera un oarecare confort atunci cand esti stresat, dar in acelasi timp te expune nefiind in largul tau. Analog, frecarea palmelor(indiferent daca esti in sezut sau stand in picioare) indica nervozitate, nerabdare sau chiar pierderea increderii. Am putea inlocui acest gest cu lipirea degetelor ca intr-o rugaciune, fara a lipi insa palmele si astfel vom lasa impresia ca suntem increzatori in ceea ce spunem sau de rezultatul a ceea ce avem de gand sa facem.
Chiar si felul in care tinem mainile in buzunar poate comunica incredere sau lipsa de incredere. De obicei acest obicei exprima lipsa de incredere.Totusi atunci cand degetul mare este expus persoana pare increzatoare iar ascunderea acestuia in buzunar tradeaza lipsa increderii,inchidere sau timiditate.
Ochii si felul in care clipim nu scapa nici ei analizei. Frecarea ochilor la un moment dat este ca si cum nu ai vrea sa asculti sau sa-ti vezi interlocultorul, indicand o perceptie negativa asupra situatiei in care va aflati. Incetinirea deschiderii ochilor sau o serie de clipiri rapide indica o lupta interioara si emotii negative iar de obicei cresterea frecventei de clipire se manifesta cand suntem entuziasmati, pusi in incurcatura, nervosi sau ingrijorati.
O alta manifestare a ingrijorarii ar fi si muscatul buzelor sau ascunderea lor (cum fac femeile cand se rujeaza… si asta nu indica ingrijorare:) )
Acum ca ai aflat cateva elemente despre exprimarea increderii prin body language trebuie sa te atentionez ca uneori este bine sa nu arati prea increzator caci risti sa fii catalogat drept arogant, fudul sau ceva asemanator.Granita intre aceste caracteristici si increderea de sine poate fi trecuta cu doar cateva gesturi in plus:). Ai grija ca atunci cand mergi la un interviu sa nu te lasi pe spate, cu mainile la ceafa si picioarele departate. Iar cand trebuie sa faci cunostinta cu cineva nu sta cu mainile in buzunar, chiar daca ai degele mari expuse. Intinde mana cu caldura si zambeste pentru a face cunostinta.
Am citit chestii similare de-a lungul timpului, in unele situatii am incercat chiar sa le aplic si vreau sa zic ca nu mi s-a parut ca influenteaza in vreun fel sau altul cursul discutiei. E adevarat ca am pus in aplicare doar in situatii de importanta mica, adica fie unde deja controlam situatia fie unde nu aveam mare lucru de pierdut. Ce ma enerveaza e ca interlocutorul(presupunand ca si el a citit chestii de genul asta) s-ar putea sa interpreteze gresit. De exemplu cand in spatele sau e un geam fara jaluzele. Ma frec la ochi din cauze fizice nu psihice. De-obicei daca ma scarpin, inseamna ca ma mananca.
Si inca o chestie. Nu am gasit inca o situatie unde chiar sa consider ca imi da vreun plus important asa ceva.
Bineinteles ca poate interpreta gresit, dar asta daca nu are destula experienta in “the art of body language”:) . Daca nu stie nimic despre limbajul trupului s-ar putea sa interpreteza gresit mai des. Insa o persoana care are experienta va stii sa faca diferenta intre o incrucisare a bratelor din cauza frigului si una datorita unei atitudini de respingere,negativista.Si in cazul de care zici tu s-ar putea sa ia in calcul faptul ca iti bate lumina in ochi. Daca totusi nu are cunostinte de body language si nici nu observa ca iti bate lumina in ochi, s-ar putea sa interpreteze inconstient ca esti nervos sau ascunzi ceva. Cauzele fizice de care zici sunt de multe ori cauzate de trairi psihice. Cum? Atunci cand devii incordat, fie ca vrei sa ascunzi ceva sau esti nesigur pe tine, corpul tau va elibera in organism anumite substante care pot sa iti dea senzatia ca te mananca ochii, nasul sau poate ca te strange gulerul de la camasa. Uite.. de exemplu cand esti nerabdator, cand vrei sa scapi dintr-o situatie (fie un curs, fie o sedinta) s-ar putea sa te joci cu pixul mai intens, sau poate sa dai din picior tocmai datorita acelor substante eliberate in organism.
.Ar mai fi de spus dar poate intr-un articol viitor:)
Nu stiu cat de important ai vrea sa fie acel plus. Sa te intreb ceva totusi, in cine ai avea mai multa incredere ca va reusi sa fie un agent de vanzari bun, cineva care sta cu capul in pamant si mainile in buzunar? Sau poate cel care sta drept, cu capul sus si “arata” vioi? Care e avantajul? In primul rand.. prima impresie
Buna,
Legat de clipiri… Mi-a reprosat o profa in facultate ca eu clipesc prea des in prezentari, si conform limbajului non-verbal nu-i tocmai ok. Dar eu am miopie si conjunctivita. Iar clipirea desa o fac tot timpul pentru a-mi umezi ochii, mai ales atunci cand ma concentrez sa vad la distanta.
Sunt extrem de multe variabile ce pot distorsiona mesajul non-verbal pe care il primesti.
Cred ca cea mai buna varianta e sa il analizezi si sa analizezi si pe cel verbal, si sa ai grija ca cele doua sa se completeze, sa se sustina nu sa fie in contradictie.
Tocmai de aceea se zice ca ceea ce se stie despre limbajul trupului (sau poate vrei sa zici nonverbal sau body language) este o arta. Nu este o stiinta exacta sunt multe variabile (pe care le poti doar ghici) nu le cunosti intotdeauna. Si asa este, atunci cand vrei sa analizezi pe cineva trebuie sa fii atent la toate aspectele pe care le implica comunicarea: limbajul trupului, verbal si paraverbal (volumul vocii, tonalitatea si ritmul in care vorbim).
“Nu stiu cat de important ai vrea sa fie acel plus.”
Din punctul meu de vedere, este un efort suplimentar care trebuie justificat. De exemplu. Cand am o intalnire cu un client ma interesez din timp cine e si ce vrea. In functie de ce pot afla incerc sa-mi dau seama daca sa-i prezint aplicatia la o cafea in Pascucci sau daca sa stabilesc o intalnire la el la birou cu prezentari,slide-uri,floricele. Astea sunt eforturi cat de cat cuantificabile, stiu cat efort depun si stiu cam ce rezultate pot astepta. In functie de situatie sunt intr-adevar astfel de pregatiri care daca nu altceva macar vor accelera procesul. Ce mi-ar place, ar fi sa stiu ce voi avea ceva de castigat daca-mi impreunez dejtele
Dar cum ai zis si tu … e mai degraba o arta si ca orice arta nu o poti cantari obiectiv.
“Sa te intreb ceva totusi, in cine ai avea mai multa incredere ca va reusi sa fie un agent de vanzari bun, cineva care sta cu capul in pamant si mainile in buzunar? Sau poate cel care sta drept, cu capul sus si “arata” vioi?”
Depinde ce vinde
Ma rog… vorbesc de extrema, vanzaciosul magic, cel care zice “da” orice l-ai intreba. “Semneaza tu contractu c-avem noi ciocanul minune”. Dar deviem de la subiect.
Am dat intamplator azi peste un alt articol legat de ce s-a dicutat mai sus: http://diamatei.sunteu.ro/2009/02/11/despre-comunicare/
Mi s-a parut interesant modul de a stapani situatia.